Nota 4 / 10 din 363 voturi 1 - cea mai mica nota
10 - cea mai mare nota
Risc mediu*
* Conform voturilor utilizatorilor
Contine pulpa de corp.
Contine arome naturale ce contin nitriti de origine vegetal.
Pentru o descriere amanuntita, dati click pe oricare dintre ingredientele de mai jos:
Grad de risc ingrediente:
Descriere:
In stare naturala, carnea de porc este saraca in clorura de sodiu si are un continut bogat de proteine.
Contine:
-
vitamine (vitamina B6, B12, acid nicotinic, tiamina, riboflavina)
-
minerale (fier, magneziu,fosfor, potasiu si zinc)
Valori nutritive 100 de grame:
-
Energie 1,013 kJ (242 kcal)
-
Grasimi 13.92 g
-
Gr. saturate 5.230 g
-
Gr. monounsaturate 6.190 g
-
Gr. polisaturate 1.200 g
-
Proteine 27.32 g
-
Acid aspartic 2.512 g
-
Acidul glutamic 4.215 g
-
Apa 57.87 g
-
Vitamina A 2 μg (0%)
-
Vitamina B6 0.464 mg (36%)
-
Vitamina B12 0.70 μg (29%)
-
Vitamina C 0.6 mg (1%)
-
Calciu 19 mg (2%)
-
Fier 0.87 mg (7%)
-
Magnesiu 28 mg (8%
-
Fosfor 246 mg (35%)
-
Potasiu 423 mg (9%)
-
Sodiu 62 mg (3%)
-
Zinc 2.39 mg (24%)
Cantitatea de grasime din carnea de porc depinde de partea din care provine (piept, cotlet, ceafa, pulpa etc).
Carnea de porc contine mai multe grasimi nesaturate decat grasimi saturate.
De asemenea, contine acid linoleic conjugat care este un bun aliat al organismului impotriva cancerului sau al bolilor cardiovasculare.
Consumata in cantitati moderate, carnea de porc este o buna sursa de energie, avand efecte benefice asupra pielii, ochilor, sistemului nervos, oaselor si performantelor mentale. Prin continutul de antioxidanti esentiali, carnea de porc asigura o mai buna imunitate a organismului.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Carnea de porc poate fi purtatoare de paraziti sau boli latente, de exemplu trichinela si taenia solium.
Trichinela - un vierme minuscul ce traieste in muschiul porcului - poate provoca - la om, prin consumul carnii de porc - o boala parazitara denumita Trichineloza.
Semne si simptome:
-
Majoritatea infectiilor cu trichineloza sunt asimptomatice si nu prezinta complicatii, dar eixista si infectii grave care pot reprezenta un pericol pentru sanatate.
Principalele simptome sunt:
-
diaree, greata (in primele zile de la infectare)
-
dureri abdominale
-
dureri de cap, febra, tuse, lacrimare, dureri musculare (in momentul in care viermii migreaza in organism)
Cele mai grave complicatii sunt reprezentate de patrunderea viermilor in sistemul nervos central, unde, desi nu pot supravietui, pot provoca deficite neurologice importante sau chiar deces.
Taenia solium, o specie de viermi plati care patrund in organism odata cu ingerarea unei carni nepreparate sau insuficient preparate termic. Acesti viermi provoaca o boala parazitara denumita Teniaza.
Principalele simptome ale acestei boli sunt:
-
dureri abdominale difuze
-
lipsa apetitului alimentar
-
scaderea in greutate
-
migrena persistenta
-
greata, varsaturi
Sursa: www.sfatulmedicului.ro
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Codex Alimentarius, Standardul 150-1985, sarea se regaseste in categoria 12.0 Saruri, condimente, supe, sosuri, salate si produse proteice, grupa 12.1 Sare si inlocuitori de sare, subgrupa 12.1.1. Sare: clorura de sodiu (sare de masa, iodata, iodata fluorizata, dendritica).
Aditivi pe care ii poate contine:
-
Carbonat de calciu – gmp
-
Silicat de calciu – gmp
-
Ferocianuri - 14 mg/kg
-
Carbonat de magneziu - gmp
-
Oxid de magneziu – gmp
-
Silicat sintetic de magneziu – gmp
-
Fosfati - 8800 mg/kg
-
Polisorbati - 10 mg/kg
-
Saruri ale acizilor miristic, palmitic si stearic cu amoniac, calciu, potasiu si sodiu - gmp
-
Dioxid de silicon, amorf - gmp
Conform HG nr. 568/2002, republicata 2009, privind iodarea universala a sarii destinate consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara:
-
„Sarea pentru consum alimentar uman este un produs cristalin in a carui compozitie predomina clorura de sodiu (NaCl), obtinut prin extragere din depozitele naturale subterane sau din apa de mare, potrivit Codex Standard pentru sarea destinata consumului alimentar;
-
Sarea iodata este sarea dostinata consumului uman, hranei animalelor si utilizarii in industria alimentara, la care s-a adaugat iod, sub forma de iodat sau iodura de potasiu;
-
Sarea iodata trebuie sa contina 30 mg iod/kg de sare, respectiv 50,6 mg iodat de potasiul/ kg de sare sau 39,2 iodura de potasiu/kg de sare. Se admite ca limita minima un continut de 25 mg iod/kg de sare, respectiv 42 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 32,5 mg iodura de potasiu/kg de sare, iar ca limita maxima un continut de 40 mg iod/kg sare, respectiv 67,2 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 52 mg iodura de potasiu/kg do sare.”
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), sarea poate contine:
-
Carbonat de calciu (E 170)
-
Acid fosforic – fosfați – di-, tri- și polifosfați (E 338-452)
-
Ferocianuri (E 535-538)
-
Carbonați de sodiu (E 500)
-
Carbonați de magneziu (E 504)
-
Clorură de magneziu (E 511) - numai sare de mare
-
Oxid de magneziu (E 530)
-
Dioxid de siliciu – silicați (E 551-559)
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de sare poate cauza:
-
Hipertensiune arteriala
-
Pietre la rinichi
-
Boli cardiovasculare
-
Osteoporoza
-
Probleme la nivelul tiroidei
Potrivit specialistilor de la Organizatia Mondiala a Sanatatii, este suficient sa consumam 5-6 grame de sare pe zi, adica o lingurita rasa.
Citeste mai mult
Descriere:
Conform Regulamentului nr. 1334/2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietati aromatizante destinate utilizarii in si pe produsele alimentare, aromele “se utilizeaza pentru a imbunatati sau modifica mirosul si/sau gustul produselor alimentare, in beneficiul consumatorului”. Termenul “arome” se refera la produsele:
-
“care nu sunt destinate consumului sub aceasta forma, care sunt adaugate produselor alimentare pentru a le da sau a le modifica mirosul si/sau gustul;
-
compuse sau formate din urmatoarele categorii: substante aromatizante, preparate aromatizante, arome obtinute prin tratament termic, precursori de arome, alte arome sau amestecuri ale acestora.”
Substanta aromatizanta – “substanta chimica definita cu proprietati aromatizante”.
Preparatele aromatizante - “arome, altele decât substantele chimice definite, obtinute din materii de origine vegetala, animala sau microbiologica, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzatoare, fie in stare bruta, fie dupa procesarea pentru consumul uman”.
Aroma obtinuta prin tratament termic – “produs obtinut dupa tratamentul termic al unui amestec de ingrediente care nu au in mod obligatoriu proprietati aromatizante, dintre care cel putin unul contine azot (gruparea amino) si altul este un zahar reducator”.
Aroma de fum – “produs obtinut prin fractionarea si purificarea unui condensat de fum care produce condensate de fum primare, fractii primare de gudron si/sau arome de fum derivate”.
Precursorii de arome (carbohidratii, oligopeptidele si aminoacizii) – “confera aroma alimentelor prin reactiile chimice care au loc in timpul procesarii alimentelor”.
Aromele pot de asemenea contine aditivi alimentari (conform Regulamentului (UE) nr. 1130/2011):
-
Sorbitol, Manitol, Isomalt, Maltitol, Lactitol, Xilitol, Eritritol
-
Acid sorbic si sorbati, Acid benzoic, Benzoat de sodiu, Benzoat de potasiu, Benzoat de calciu
-
Galat de propil, Galat de octil, Galat de dodecil, Butilhidrochinona tertiara (TBHQ), Butilhidroxianisol butilat (BHA)
-
Acid fosforic – fosfati – di-, tri- si polifosfati
-
Extracte de rozmarin
-
Guma Karaya
-
Konjac
-
Polisorbati
-
Beta-ciclodextrina
-
Dioxid de siliciu
-
Dimetil polisiloxan
-
Ceara de albine
-
Trietil citrat
-
Diacetat de gliceril (diacetina)
-
Triacetat de glicerina (triacetina)
-
Propan-1, 2-diol (propilenglicol)
-
Alcool benzilic
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de arome poate cauza:
-
Inrautatirea astmului
-
Reactii alergice
-
Cancer
-
Ameteli
Consumul de arome nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Descriere:
Acidul ascorbic sau vitamina C are rol de antioxidant, neutralizand efectele nocive ale radicalilor liberi.
Conform Codex Alimentarius, acidul ascorbic poate fi folosit ca regulator de aciditate, antioxidant si agent de tratare a fainii.
Acidul ascorbic administrat in mod sustinut ajuta la:
-
functionarea normala a sistemului imunitar, inhiband cresterea tumorilor si asigurand rezistenta organismului impotriva infectiilor
-
participa la sinteza hormonilor glandelor suprarenale
-
previne uzura celulara, incetinind procesul de imbatranire, are rol de echilibrare a organismului fiind necesar in metabolismul calciului si al altor minerale
-
are rol de echilibrare a sistemului imunitar
Acesta se poate regasi in urmatoarele produse:
-
14.1.2.1 Suc de fructe - gmp
-
14.1.2.3 Concentrat pentru suc de fructe – gmp
-
14.1.3.1 Nectar de fructe – gmp
-
14.1.3.3 Concentrat pentru nectar de fructe – gmp
Conform Regulamentului nr. 1129/2011 privind aditivii alimentari adoptat de Comisia Europeana (ce va intra in vigoare la 1 iunie 2013), acest ingredient poate fi folosit ca aditiv alimentar sub denumirea E 300 – Acid Ascorbic.
Conform Regulamentului nr. 1130/2011 privind aditivii alimentari folositi in alimente (enzime, coloranti si nutrienti), adoptat de Comisia Europeana la 2 decembrie 2011, acidul ascorbic poate fi folosit ca aditiv alimentar.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul excesiv de acid ascorbic poate cauza:
-
Reactii alergice
-
Probleme la nivel digestiv (crampe, diaree)
-
Probleme la nivelul rinichilor (pietre la rinichi)
-
Ameteli
-
Oboseala
-
Modificari la nivelul ADN-ului, ce pot rezulta in cancer
-
Interferente asupra efectului anumitor medicamente
-
Probleme la nivelul dintilor (eroziune dentara)
Consumul de acid ascorbic nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Food and Drug Administration recomanda un consum zilnic de vitamina C de:
-
> 90 mg - barbati
-
> 75 mg – femei
Citeste mai mult
Sinonime: E250; AZOTIT DE SODIU
Functii: Conservant artificial, colorant
Descriere:
Prezentare: pulbere alba
Are rolul de:
-
conservant impotriva lui Clostridium botulinum (o bacterie care poate cauza botulismul) din produsele din carne
-
colorant - intensifica culoarea roz a produselor din carne
-
inhibator al oxidarii lipidelor, proces ce duce la rancezirea acestora.
E250 este interzis in Norvegia, Suedia, Germania si Canada.
Nitritii se gasesc in alimentele procesate (carnati, parizer, salam, carne afumata) si in anumite tipuri de cosmetice, bere si in tutun.
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Potrivit legislatiei europene, nitritul de sodiu poate fi introdus in alimente doar in amestec cu sarea de bucatarie iar concentratia maxima admisa este de 0.06%.
Efecte adverse negative:
-
Poate produce cancer in urma interactiunii cu proteinele din alimente, reactie ce duce la formarea nitrozaminelor (substante posibil cancerigene). Pentru a diminua cantitatea de nitrozamine formata, producatorii din industria alimentara adauga in produse vitamina C (acid ascorbic) si vitamina E (tocoferol).
-
In concentratie mare poate reactiona cu hemoglobina.
Nu este permis in produsele destinate alimentatiei copiilor sub 6 luni.
Citeste mai mult
Sinonime: GLUCOZA
Descriere:
Compusul organic, apartine clasei zaharidelor, are formula chimica C6H12O6.
Glucoza este o substanta solida, cristalizata, incolora si solubila in apa.
Are un gust dulce.
Principala sursa de energie a organismului.
Glucoza este esentiala in producerea proteinelor si in metabolismul lipidelor.
De asemenea, la cele mai multe plante si animale, este un precursor pentru vitamina C (acid ascorbic).
Obtinere: este unul dintre produsii de fotosinteza a plantelor si a unor procariote. Se gaseste indeosebi in sucul fructelor dulci ale plantelor.
Glucoza este folosita ca precursor la sinteza unor substante importante.
Amidonul, celuloza si glicogenul sunt polimeri (polizaharide) comuni ai sai.
Lactoza - zaharul din lapte, este o dizaharida compusa din glucoza si galactoza.
In zaharoza, o alta dizaharida importanta, glucoza este legata de fructoza.Glucoza intra in structura diglucidelor si poliglucidelor.
Prin oxidare in ficat se transforma in acid glucuronic, care are un rol important in glucuronoconjugare.
Cele mai importante forme de comercializare si folosire a glucozei:
-
sirop de glucoza - conține glucoza in concentratie de 32,40%;
-
glucoza tehnica - cu o concentrație de 75%;
-
glucoza cristalizata (tablete) - concentratie de 99%.
Utilizare:
-
Solutiile sub 5 % sunt utilizate pentru diluarea unor medicamente, pentru hidratare sau ca substituent energetic.
-
Solutia de glucoza 5 % este izotona si are aceleasi utilizari, fiind folosita cel mai des.
-
Solutiile de concentratii mai mari de 5 % (10, 20, 33, 40 %) sunt hipertonice si isi gasesc utilitatea ca diuretice osmotice (realizeaza deshidratare tisulara, foarte utila in edeme).
Reactii adverse:
Siguranta/Rating ingredient:
Consumul de dextroza (glucoza) poate cauza:
-
Reactii alergice (poate contine urme de gluten)
-
Crestere in greutate (obezitate)
-
Diabet
-
Boli cardiovasculare
-
Probleme la nivelul dintilor (carii)
Consumul de dextroza (glucoza) nu este in acest moment restrictionat, neexistand astfel o limita zilnica care trebuie respectata. Se recomanda insa consumul cu moderatie.
Citeste mai mult
Important! Informatiile despre ingredientele si produsele prezentate pe site-ul www.alegesanatos.ro au caracter informativ, sunt realizate utilizand informatiile oferite de producator privind ingredientele si nu inlocuiesc indicatiile unui medic sau ale unui specialist. Va recomandam sa cereti o opinie avizata inainte de a cumpara un produs, daca nu sunteti sigur ca vi se potriveste.
Va rugam sa cititi cu atentie lista de ingrediente, atentionarile si instructiunile tiparite pe produs inainte de a-l consuma sau folosi. Este posibil ca in unele cazuri lista de ingrediente a unui produs sa se schimbe, iar aceste informatii sa nu ajunga la noi in timp util. Aparitia efectelor adverse mentionate pe site in urma consumului sau folosirii unui produs nu este obligatorie si poate varia de la o persoana la alta, in functie de starea de sanatate, varsta si stilul de viata.
